Substanța chimică utilizată pentru protejarea stratului de ozon afectează mediul
Substanța chimică introdusă pentru refacerea stratului de ozon al Pământului generează probleme de mediu neașteptate.
Un studiu recent a evidențiat că anumite substanțe chimice, care au înlocuit compușii nocivi pentru stratul de ozon, contribuie la răspândirea pe planetă a acidului trifluoroacetic (TFA), o „substanță chimică eternă”. Aceasta a fost raportată de ScienceDaily.
Cercetătorii estimează că între 2000 și 2022, aproximativ 335.500 de tone de TFA au fost depuse pe suprafața Pământului din atmosferă. Concluziile studiului sugerează o agravare continuă a problemei, având în vedere că unele dintre aceste substanțe chimice rămân în atmosferă timp de decenii. Se preconizează că poluarea cu TFA va continua să crească în viitor.
Producția anuală de TFA din aceste surse ar putea atinge un vârf între 2025 și 2100.
Cum funcționează procesul chimic din atmosferă
Studiul a folosit modele avansate de transport chimic pentru a urmări mișcarea substanțelor chimice în atmosferă, reacțiile lor și depunerea ulterioară pe Pământ.
Cercetătorii au calculat cantitatea de TFA generată atunci când hidroclorofluorocarburile (HCFC) și hidrofluorocarburile (HFC), utilizate în anestezicele inhalatorii, se descompun în atmosferă. HCFC-urile și HFC-urile au fost folosite pe scară largă în sistemele de refrigerare și climatizare. Deși aceste gaze sunt eliminate treptat conform Protocolului de la Montreal și amendamentului de la Kigali, concentrațiile lor atmosferice continuă să crească.
TFA face parte dintr-o familie de substanțe chimice sintetice cunoscute sub numele de per- și polifluorurate (PFAS), care sunt rezistente la descompunere și pot persista în mediu timp îndelungat. Unele agenții afirmă că nivelurile actuale din mediu sunt sub pragurile dăunătoare pentru sănătatea umană, însă riscurile rămân, având în vedere acumularea continuă a TFA, care este greu de eliminat odată ce a ajuns în mediu.
Posibilă amenințare la nivel planetar
Creșterea acumulării de TFA a condus la apeluri pentru a considera această substanță o potențială amenințare pentru limitele planetare.
Pentru a-și valida calculele, echipa de cercetare a comparat estimările modelate ale producției de TFA cu observațiile din realitate, incluzând măsurători ale apei de ploaie și carote de gheață din Arctica. Modelul a integrat date dintr-o rețea globală de monitorizare a concentrațiilor atmosferice ale gazelor sursă și distribuția lor geografică.
Pe măsură ce aceste gaze reacționează cu alți compuși din atmosferă, ele se descompun și formează TFA. De asemenea, cercetătorii au inclus modele meteorologice realiste în simulările lor, arătând că TFA poate reveni pe suprafața Pământului prin precipitații sau se poate depune direct din atmosferă pe uscat și apă.
