În timp ce oamenii sunt îndemnați să reducă emisiile, elitele economice și politice folosesc carbonul ca instrument de control social.
De peste două decenii, „amprenta de carbon” este promovată ca soluție pentru schimbările climatice. Însă tot mai multe voci atrag atenția că acest concept ar putea fi mai degrabă un instrument de manipulare decât o reală strategie de reducere a emisiilor.
Termenul a fost lansat la începutul anilor 2000 de compania BP(British Petroleum), care a introdus calculatoare online menite să arate fiecărui utilizator cât CO₂ generează prin încălzirea sau răcirea locuinței, consumul de electricitate, transport sau alimentație. Mesajul era simplu: fiecare individ trebuie să devină un „consumator responsabil” pentru a salva planeta.
Cifrele spun altceva
Datele centralizate în Carbon Majors Database arată însă că doar 57 de companii, majoritatea din industria combustibililor fosili – ExxonMobil, Shell, BP sau Chevron – sunt responsabile pentru aproape 80% din emisiile globale.
În plus, potrivit think tank-ului Common Wealth, armatele lumii contribuie cu încă 5,5%, iar armata SUA depășește, prin emisiile sale, state întregi precum Suedia sau Portugalia.
Nici măsurile de izolare din pandemie nu au schimbat radical situația: în 2020, când populația mondială a stat luni întregi în case, emisiile globale de CO₂ au scăzut cu doar 5,8%, potrivit International Energy Agency.
Critici: de la „responsabilitate” la „control social”
În timp ce cetățenii sunt încurajați să își reducă amprenta individuală, organizații internaționale și guverne testează noi instrumente digitale.
• World Economic Forum promovează proiectul „My Carbon”, criticat ca un posibil sistem de credit social bazat pe emisii, ce ar putea monitoriza fiecare achiziție, călătorie sau obicei alimentar al indivizilor.
• Guverne și bănci discută despre „portofele personale de carbon”, pe care unii experți le numesc o formă de neo-feudalism, permițând celor bogați să cumpere credite de la cei săraci.
• În același timp, un raport Oxfam din 2023 a arătat că doar 12 miliardari, printre care Bill Gates și Jeff Bezos, generează prin iahturi, avioane private și vile la fel de multe emisii ca 2 milioane de locuințe.
Criticii susțin că adevăratul impact asupra mediului nu poate fi rezolvat doar prin schimbarea comportamentelor individuale, ci mai ales prin reglementarea marilor corporații și a elitelor economice. Altfel, ideea de „amprentă de carbon” riscă să devină nu o soluție climatică, ci un instrument de control social și economic.
Citeşte şi…
SPECIAL: Agenții „pro-europeni” ai Rusiei şi retorica etichetelor
Un cunoscut cartel mexican îşi antrenează membrii în Ucraina
Cât de „verde” este, de fapt, energia verde?
