Discuțiile despre modernizarea armamentului din dotarea Armatei Române readuc în atenție producția autohtonă de arme. Reprezentanții industriei de apărare contestă criticile la adresa celebrului Kalașnikov românesc și susțin că arma fabricată la Uzina Mecanică din Cugir continuă să aibă succes pe piața americană.
Potrivit informațiilor prezentate de sindicaliștii din industria de apărare, fabrica din Cugir livrează în Statele Unite ale Americii mii de arme de tip AK, adaptate pentru piața civilă. Cantitățile ar ajunge la aproximativ 3.000-4.000 de exemplare lunar, însă producătorul nu ar putea acoperi integral cererea din cauza capacității limitate de producție.
Subiectul a fost readus în discuție după ce conducerea Ministerului Apărării Naționale a criticat armamentul individual aflat în dotarea militarilor români. Printre armele vizate se numără și AKM-ul românesc, considerat învechit în raport cu echipamentele moderne utilizate de armatele occidentale.
Sindicaliștii apără arma produsă la Cugir
Constantin Bucuroiu, președintele Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare, Aeronautică și Navală, susține că AK-47 rămâne o armă apreciată pentru fiabilitate și robustețe.
Acesta atrage atenția că popularitatea variantei românești pe piața americană reprezintă un argument în favoarea capacității industriei naționale de a produce armament competitiv.
În opinia reprezentanților sindicatelor, faptul că armata română utilizează echipamente care necesită înlocuire nu înseamnă automat că toate produsele dezvoltate în industria estică sunt depășite sau lipsite de valoare.
România are și o armă de asalt modernă, dezvoltată la Cugir
Dincolo de disputa privind AKM-ul, sindicaliștii susțin că România dispune și de o armă de asalt în calibrul 5,56 NATO, dezvoltată la Cugir împreună cu firma Simpex.
Proiectul ar fi întâmpinat dificultăți în procesul de omologare, iar cerințele tehnice impuse de autorități ar fi fost modificate pe parcursul testărilor.
Potrivit lui Constantin Bucuroiu, printre solicitările invocate s-ar fi numărat creșterea numărului de lovituri suportate de țeavă, de la 7.000 la 9.000, precum și reducerea greutății armei.
Reprezentanții industriei de apărare consideră că aceste condiții au îngreunat dezvoltarea proiectului și au împiedicat introducerea armei în dotarea Armatei Române.
Industria de apărare cere comenzi pentru produsele românești
Sindicaliștii solicită Ministerului Apărării Naționale să analizeze și posibilitatea achiziționării armelor dezvoltate în România, nu doar a echipamentelor importate.
Aceștia susțin că o comandă din partea armatei ar putea contribui la relansarea producției interne, la păstrarea locurilor de muncă și la creșterea șanselor de export pentru produsele românești.
În lipsa unor contracte consistente cu statul, fabricile din industria de apărare riscă să rămână dependente de comenzile externe și să nu poată investi în modernizarea capacităților de producție.
Disputa privind Kalașnikovul românesc scoate astfel la iveală o problemă mai amplă: echilibrul dintre modernizarea dotărilor militare prin achiziții externe și susținerea industriei naționale de apărare.
