Judecătorul Tribunalului București ar fi constatat că nu există probe suficiente care să justifice acuzațiile din noul dosar în care este vizat Călin Georgescu. Potrivit informațiilor prezentate, magistratul a apreciat că nici menținerea arestului preventiv nu este justificată și că eliberarea fostului candidat la prezidențiale nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Publicăm câteva pasaje relevante din încheierea pronunțată în dosarul nr. 44381/3/2026. Prin această decizie, judecătorul Claudiu-Eduard Corobană, de la Tribunalul București, a respins solicitarea DIICOT de prelungire cu 30 de zile a arestului preventiv în cazul lui Călin Georgescu. Documentul integral al hotărârii poate fi consultat la finalul articolului.
„Sub aspectul necesității prelungirii măsurii arestării preventive, s-a apreciat că prezintă relevanță deosebită conduita inculpatului GEORGESCU CĂLIN din perioada în care acesta s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, respectiv împrejurarea că, în acest interval, respectiv data de 26.09.2026, ar fi săvârșit noi infracțiuni:
– instigare la infracțiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 365 alin. 1 lit. a din C.p
– instigare la tentativă la infracţiunile de:
• alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 362 din C.p.;
• perturbarea funcţionării sistemelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 363 din C.p.
Astfel, s-a învederat de către procuror faptul că, trebuie avute în vedere temeiurile prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. b și d din C.p.p., raportat la faptul că pe rolul DIRECŢIEI DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM STRUCTURA CENTRALĂ – SECŢIA DE COMBATERE A CRIMINALITĂŢII ORGANIZATE sub nr. unic 8203/19/P/2026 a fost înregistrată sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov – Serviciul de Investigaţii Criminale, cu privire la săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, faptă prevăzută de art. 365 alin. (1) din Codul penal., iar în urma administrării mijloacelor de probă a rezultat că la data de 26.09.2026 ZAMFIR VLAD-ALIN, administrator al S.C. SMT DISCRET MISSION SRL, CUI 44756589, la solicitarea numitului GEORGESCU CĂLIN, domiciliat în comuna Mogoșoaia (…) a efectuat o scanare/verificare a imobilului acestuia de domiciliu, în vederea identificării unor dispozitive de înregistrare audio-video montate de organele abilitate.
(…)
Analizând mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, prin raportare la dispoziţiile legale anterior enunţate, judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului constată că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, reglementate de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală (astfel cum au fost reţinute prin încheierea nr. 1035/DL din data de 29.09.2026, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr. 39502/3/2026) nu mai subzistă în prezent și nici nu există temeiuri noi care să impună privarea de libertate a acestora.
Prin încheierea nr. 1035/DL din data de 29.09.2026, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr. 39502/3/2026, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților GEORGESCU CĂLIN și RUSEN IONEL pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă. Mandatele de arestare preventivă au fost pus în executare la data de 29.09.2026.
Potrivit dispozițiilor art. 234 alin. 1 C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.
Conform dispozițiilor art. 202 alin. 1 și 3 C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, cu condiția ca măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei și necesară realizării scopului urmărit prin dispunerea ei. Potrivit art. 223 alin. 2 C. proc. pen., reţinut ca temei al arestării inculpatului, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, o infracţiune la regimul privind substanţele dopante, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În raport de mijloacele de probă administrate în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 2871/19/P/2024 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală – Secția de Combatere a Criminalității Organizate, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit pretinsele infracțiuni pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și în raport de care a fost dispusă arestarea preventivă, respectiv infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 alin. 1 și 3 din C.pen. și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen. și art. 35 alin.1 din C.pen. (două acte materiale), cu aplic. art. 38 alin. 1 C. Pen.
(…)
În raport de mijloacele de probă aflate la dosar, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, la acest moment, rezultă o suspiciune rezonabilă că inculpații Georgescu și Rusen ar fi acționat în modalitatea descrisă mai sus, împreună cu numitul Arena Massimiliano – și că ar fi reușit astfel inducerea și menținerea în eroare a persoanei vătămate Leu Răzvan, obținînd de la acesta sumele de bani menționate mai sus, sume de bani care ar fi fost plătite de persoana vătămată cu titlu de garanție în vederea obținerii unor linii de credit, dar care nu au fost ulterior concretizate, iar banii transferați de partea vătămată au ajuns într-un cont deschis la o altă bancă decît cea care îi fusese menționată acestuia.
Tribunalul reține că, până la acest moment procesual, nu au fost administrate probe suplimentare prin care să înlăture suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, reținută prin încheierea din data de 22.09.2026, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. 39502/3/2026.
(…)
Pe de altă parte, din probele administrate nu reies elemente de natură a forma convingerea judecătorului că lăsarea în libertate a inculpaților, la acest moment, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care aceștia sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în perioada septembrie 2021 – ianuarie 2022, s-au aflat, de la debutul urmăririi penale, în libertate sau sub imperiul măsurii controlului judiciar dispuse în altă cauză și nu există indicii că activitatea infracțională ce li se impută ar fi continuat și ulterior lunii ianuarie 2022. Fără a minimaliza impactul social negativ al infracțiunilor presupus a fi fost comise de către inculpați, judecătorul apreciază că nici natura acestora și nici modalitatea de săvârșire nu mai justifică, la acest moment, privarea de libertate a inculpaților, faptele reținute nefiind apte să cauzeze o tulburare a relațiilor sociale în cadrul comunității.
În ceea ce privește împrejurările privitoare la persoana inculpaților, judecătorul reține că aceștia nu s-au sustras urmăririi penale, nu au încercat în vreun fel să influențeze probațiunea în cauză și nu există niciun fel de date că ar efectua demersuri în acest sens, context în care riscul ca lăsarea acestora în libertate în această fază a cercetărilor să impieteze grav asupra anchetei desfășurate nu poate fi susţinut ca fiind evident, în lipsa unor date concrete în acest sens.
În ceea ce privește aspectele cuprinse în motivarea referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, referitoare la conduita inculpatului Georgescu Călin, din perioada în care acesta s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, dispusă în altă cauză, constând în săvârșirea de noi infracțiuni (instigare la infracțiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 365 alin. 1 lit. a din C.p, instigare la tentativă la infracţiunile de alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 362 din C.p. și instigare la perturbarea funcţionării sistemelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 363 din C.p.)judecătorul de drepturi și libertăți reține că în dosarul cauzei nu există minime elemente de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpat a infracțiunilor menționate.
Astfel, potrivit susținerilor procurorului, faptele inculpatului ar fi constat în aceea că, la data de data de 26.09.2026, i-a solicitat numitului Zamfir Vlad-Alin să pună la dispoziție dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 362 și 363 din C.p., astfel că acesta a procedat la scanarea/verificarea imobilului numitului Georgescu Călin, având cunoștință despre efectuarea percheziției domiciliare din data de 21.09.2026 de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală la adresa din comuna Mogoșoaia (…) în vederea identificării tehnicii de înregistrare audio-video montate de organele abilitate și deteriorării datelor informatice și perturbării acestor sisteme informatice, respectiv în aceea că la data de 26.09.2026, ulterior efectuării percheziției domiciliare din data de 21.09.2026 la adresa din (…) unde domiciliază acesta, precum și a punerii în aplicare a unor măsuri de supraveghere tehnică în acea cauză, respectiv în dosarul nr. 2871/19/P/2024, în care urmărirea penală este efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, i-a solicitat numitului ZAMFIR VLAD-ALIN să utilizeze dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 362 și 363 din C.p., respectiv în vederea alterării datelor informatice, perturbării ori deteriorării mijloacelor tehnice utilizate de organele judiciare pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică și astfel acesta a procedat la scanarea/verificarea imobilului numitului Georgescu Călin, urmarea socialmente periculoasă neproducându-se din motive independente de voința acestora.
Judecătorul reține, în primul rând, că, pentru a se verifica incidența temeiurilor de dispunere a măsurii arestării preventive prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. b și d C. proc. pen. nu este suficient să se fi dispus față de o persoană efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni, ci și să existe probe privind comiterea acelei infracțiuni, respectiv probe că respectiva conduită se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. b și d C. proc. pen.
Astfel, în ceea ce privește probele privind comiterea infracțiunilor anterior menționate (instigare la infracțiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 365 alin. 1 lit. a din C.p, instigare la tentativă la infracţiunile de alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 362 din C.p. și instigare la perturbarea funcţionării sistemelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 363 din C.p.) judecătorul constată că presupusa conduită infracțională a inculpatului nu se circumscrie elementului material al niciuneia dintre infracțiunile indicate de procuror, neexistând nicio probă în sensul că inculpatul ar fi intenționat să determine o altă persoană să efectueze operațiuni cu dispozitive sau programe informatice, să altereze integritatea datelor informatice sau să perturbe funcționarea sistemelor informatice, acțiunea de scanarea/verificarea imobilului numitului Georgescu Călin, situat la adresa din (…) în vederea identificării tehnicii de înregistrare audio-video montate de organele abilitate, neputând fi circumscrisă niciuneia dintre variantele alternative ale elementului material al vreuneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 365 alin. 1 lit. a C. pen., art. 362 C. pen. sau 363 C. pen. sau tentativei la vreuna dintre aceste infracțiuni.
Pe de altă parte, conduita anterior analizată nu poate fi apreciată nici ca o încercare a inculpatului de a influența un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau de a distruge, altera, ascunde ori sustrage mijloace materiale de probă sau de a determina o altă persoană să aibă un astfel de comportament, în condițiile în care presupusa intenție de alterare sau distrugere a unor mijloace de probă sau de instigare la aceste fapte nu este susținută de materialul probator indicat de procuror, situându-se doar la nivelul unor simple supoziții ale organului de urmărire penală.
Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, în lipsa oricăror probe privind săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 365 alin. 1 lit. a din C.p, instigare la tentativă la infracţiunile de alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 362 din C.p. și instigare la perturbarea funcţionării sistemelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 363 din C.p. nu se poate reține nici incidența cazului de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. d C. proc. pen., acesta presupunând, prin ipoteză, existența unei suspiciuni rezonabile că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul ar fi săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, suspiciune care, însă, nu este susținută de vreun mijloc de probă, astfel cum s-a arătat și anterior.
În concluzie, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați nu mai este necesară pentru atingerea scopului avut în vedere la luarea acesteia, prevăzut de art. 223 alin. 2 C. proc. pen., iar din referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu au putut fi reținute temeiurile noi care, în opinia procurorului, ar justifica prelungirea acestei măsuri preventive privative de libertate față de inculpatul Georgescu Călin.
În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți reţine că privarea de libertate în continuare a inculpaților ar reprezenta o măsura disproporţionată faţă de scopul urmărit la luarea măsurilor preventive, în general, prevăzut de art. 202 C. proc. pen., atingerea acestuia putând fi asigurată în continuare şi prin luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi, respectiv controlul judiciar, în cadrul căruia inculpații urmează să respecte o serie de măsuri şi obligaţii, fiind garantată pe această cale buna desfăşurarea a procesului penal.
Cu privire la aceste aspecte, judecătorul mai reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a încurajat insistent folosirea măsurilor preventive privative de libertate ca măsură excepțională. Astfel, în cauza Ambruszkiewicz vs. Polonia, Curtea a decis că, dată fiind gravitatea măsurii arestării preventive, aceasta este justificată doar acolo unde alte măsuri mai puțin restrictive au fost luate în considerare și au fost găsite insuficiente pentru a proteja interesul public sau individual; de asemenea, s-a arătat că arestarea preventivă nu trebuie să fie numai conformă legislației naționale, ci și necesară, în circumstanțele date. Mai mult, Curtea a subliniat, în jurisprudența sa, necesitatea folosirii principiului proporționalității, arătând că autoritățile trebuie să ia în considerare folosirea alternativelor mai puțin severe la arestarea preventivă. Aceste argumente, expuse de Curte cu privire la măsura arestării preventive, pot fi avute în vedere mutatis mutandis și în materia arestului la domiciliu, având în vedere natura acestuia de măsură privativă de libertate.
Aplicând acest standard în cauza de față, judecătorul reține că, raportat la natura și conținutul concret al măsurii arestării preventive, menținerea în continuare a acesteia față de inculpați nu se mai impune, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fiind suficientă măsura preventivă a controlului judiciar. Astfel, raportat la dispozițiile art. 215 C. proc. pen., prin conținutul său concret, măsura preventivă a controlului judiciar, este de natură a proteja interesul bunei desfășurări a procesului, fără, însă, a interfera în mod disproporționat cu dreptul la libertate, recunoscut de art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”.
