În actualul context politic din România, dar şi în cel internațional, multă lume se întreabă legitim… Eu cu cine votez?
Voi încerca în acest articol să fac puțină lumină cu privire la ceea ce se întâmplă în lume, în Europa şi la noi în țară pe plan politic. Asta pentru că urmează să ieşim la vot şi pentru că trebuie să cunoaştem situația realǎ, dincolo de disputele puerile care au loc acum în mass-media şi pe social media. Propaganda acerbă la care este supus omul de rând, din ambele părți, creează nu doar confuzie, ci şi diviziune. Eu nu am să vă spun cu cine votez sau cu cine ar trebui să voteze oamenii. Sper totuşi ca acest material să îi facă pe alegători să înțeleagă mai bine contextul real în care s-a produs această surpriză din primul tur al alegerilor prezidențiale.
Vest vs. Est, sau Vest vs… Vest?
Nu ar trebui să mai fie un secret pentru nimeni că la nivel global are loc o luptă crâncenă între Vest şi Est. O luptă care se dă între Occident şi blocul estic, format din Rusia, China, Iran şi sateliții lor.
În acelaşi timp însă, o altă luptă s-a pornit în interiorul blocului occidental. Odată cu alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a luat amploare un conflict care mocnea de ceva vreme. Vorbim aici de confruntarea dintre dreapta suveranistă naționalistă şi stânga globalistă progresistă. De menționat este faptul că cea din urmă a dominat lumea politică occidentală în ultimii 20 de ani.
De ce s-au ridicat suveraniştii?
Timp de două decenii, totul a fost bine şi frumos în societatea progresistă dezvoltată de globalism. Lucrurile evoluau spre o libertate individuală care nu a mai existat vreodată pe această planetă. Avansul tehnologic rapid a ajutat şi el la această evoluție socială. Asta până în momentul în care au apărut adevăratele teste pentru o astfel de societate.
Libertatea individuală pusă pe masă de progresişti a fost dusă într-o extremă care începea să limiteze din libertatea unei alte pături a societății. Aceasta vedea libertatea adevărată ca pe o responsabilitate, şi considera că progresiştii confundă libertatea cu libertinajul. Oamenii din acest spectru au început treptat să se trezească cu libertatea de expresie suprimată de cultura anulării(cancel culture).
Mulți au ajuns să-şi piardă reputația şi chiar job-urile, pentru simplul fapt că îşi exprimau public opiniile, cum e normal în orice societate democratică. Pe lângă asta, în unele țări, precum Canada, limbajul a început să fie reglementat pentru a satisface anumite doleanțe progresiste. Figuri importante din lumea academică au fost ostracizate și chiar au fost aduse în fața judecătorilor pentru că nu aderau la aceste impuneri legislative, considerate de acestea nefirești și nedemocratice. Cel mai cunoscut caz este cel al lui Jordan Peterson, intelectual și profesor de psihologie la Universitatea din Toronto.
Război și Pandemie
Un al doilea test pe care societatea globalistă occidentală l-a picat a fost pandemia COVID-19. Proasta gestionare a acesteia, atât la nivel social, cât şi pe plan economic, a dus la creşterea în amploare a fenomenului suveranist. Oamenii au văzut cum drepturile şi libertățile le-au dispărut peste noapte, iar situația începea să semene cu o adevărată dictatură.
Această stare de fapt s-a dovedit a fi total nejustificată când pandemia s-a terminat ca prin minune, odată cu începerea războiului din Ucraina. Război pornit, într-adevăr, de Rusia, dar care a fost al treilea test picat de guvernele progresiste prin slaba gestionare a politicii externe.
Astfel, dezamăgiți de incompetența organismelor globale progresiste, tot mai mulți oameni au început să se întoarcă la origini, la națiune şi la o tendință de independență față de aceste organisme, care nu doar că s-au dovedit ineficiente, dar aproape că s-au dovedit şi totalitare.
Rusia râde când ar trebui să plângă
Răscolirile ce au loc acum în lumea occidentală ar putea părea de bun augur pentru blocul estic. Dar s-ar putea să nu fie deloc aşa. Dacă valul suveranist, venit dinspre SUA, va pune stăpânire pe Europa, am putea asista la o revigorare economică fără precedent dacă ceea ce se promite va fi livrat. Desigur, locomotivele economiei europene s-ar putea să nu mai fie Germania şi Franța, ci țări care acum au o economie emergentă şi care au avut creşteri economice semnificative în ultimele două decenii. Vorbim aici de țări precum Polonia, Ungaria şi chiar acest duo etern, România-Bulgaria.
Însă asta e doar o ipoteză servită de dreapta suveranistă. Ceea ce se va întâmpla cu adevărat, nu ştie nimeni. E bine totuşi că avem o alternativă la sistemul care a fost până acum şi care a picat lamentabil cele trei teste prezentate mai sus. Tocmai de aceea Rusia ar trebui să fie un pic mai temperată în fericirile ce o cuprind de fiecare dată când într-o țară din Occident au loc schimbări de paradigmă. Vorba aceea… scapi de dracu’ şi dai de mă-sa.
Totuşi, eu cu cine votez?
Ei bine, la întrebarea asta numai tu, cel ce citeşti acest articol îți poți răspunde. Eu ți-am prezentat situația şi practic ai două alternative (măcar încă ai de unde alege). Ambele variante au arătat în trecut că pot deveni totalitare şi nici una nu garantează pe deplin democrația şi libertatea. Cred că totul depinde de disponibilitatea noastră de a risca încă o dată. Mergem cu ce cunoaştem şi care a dovedit ce este în stare, sau încercăm ceva nou care ne va duce pe un drum necunoscut şi foarte probabil cu multe provocări. Alegem ce e confortabil, sau mai avem puterea de a risca pentru un câştig înzecit. Tu decizi!
Citește și…
O stâncă a căzut peste un camion pe Valea Oltului
Românii vor putea merge în SUA fără vize din 2025
Un șofer băut, de Bolt a lovit mai multe mașini parcate și un stâlp
