Traficul de persoane, subiect tabu pentru jurnaliștii de investigații
Traficul de persoane, o problemă majoră a României, dar foarte puțin spre deloc abordată în mass-media și în discursul public al autorităților. Cazul „Caracal” ar fi putut deschide această cutie a Pandorei, însă nu a făcut-o. Vinovatul a fost livrat, încătușat, condamnat și toată lumea a fost mulțumită. Asta deşi fire de urmat erau destule. De la stat ne-am obișnuit să nu avem așteptări, dar „câinele de pază al democrației” putea prinde cu siguranță o urmă, un miros… ceva. N-a mirosit nimic. O fi dat cineva cu prafuri. Cine știe?
La fel s-a întâmplat și în cazul „Azilele Groazei”. Și aici era un fir, două de urmat. Jurnaliștii de investigații și-au făcut reportajul. Capul cui trebuia a căzut. „Detectivii” și-au luat laurii de luptători ai luminii și s-au dat iar la fund.
Ce face statul…
Cert este că problema traficului de persoane persistă. Autoritățile fac cât fac și progrese au fost, dar prea puține dacă ne raportăm la magnitudinea fenomenului. Au fost totuși destule cât să trecem la un nivel superior în statistici.
„Analiza de față are în vedere un număr de 451 de victime, cu 10% mai puține față de anul 2022, care au fost notificate, în decursul anului, sistemului românesc anti-trafic, prin intermediul bazei de date SIMEV.”
notează Asociația Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANTIP)
România, sursă primară pentru traficul de persoane. Cui îi pasă?
N-am scăpat însă de eticheta „sursă primară”, pusă de Departamentul de Stat al SUA. În raportul pe anul 2023, emis de instituția americană, se precizează că aproape jumătate din victimele traficului de persoane de la noi din țară sunt copii. Cele mai vulnerabile sunt fetele minore din centrele gestionate de stat. Ele sunt recrutate de foști rezidenți ai caselor de copii și ai centrelor de plasament. De asemenea, victimele, şi în special copiii sunt recrutați mai ales prin intermediul internetului sau al rețelelor de socializare.
Cele mai multe victime sunt traficate în scopuri sexuale, însă nici cele traficate pentru muncă forțată nu sunt într-un procent de neglijat. Acestea ajung să fie traficate, în mare parte, în țările din vestul Europei și chiar în Statele Unite ale Americii.
O altă categorie vulnerabilă vizată de traficul de persoane sunt străinii; migranții și refugiații. Iar România nu duce lipsă, nici de unii, nici de alții. Traficanții operează de regulă individual sau în grupuri mici, însă rețelele sunt conectate la nivel internațional. Reţele care uneori au parte şi de toleranţă din partea anumitor instituţii, din motive numai de ele ştiute.
Așa că degeaba e înfundat Gigel de la Caracal, dacă nu urmezi firul până la capăt. Măcar până la capătul ăsta de la noi. O fi mai bine să rămâneți la reportajele şoc, stil „Macarena”, cu primari și primărițe.
Mai bine pentru cine?
Exact în p… mea!
Post Scriptum
Traficul de persoane la nivel global este o afacere de peste 150 de miliarde de euro. O adevărată industrie!
În prezent există în lume peste 25 de milioane de sclavi exploatați pentru sex, sau muncă forțată. O treime din aceştia sunt copii. O adevărată tragedie…
Citeşte şi… CEA MAI MARE BAZĂ NATO SE CONSTRUIEŞTE ÎN ROMÂNIA
